Despre echipa - CRISTINA GAVRUS

M-am nascut in Bucuresti, in 1984, intr-o zi ploioasa de aprilie. De atunci, aproape in fiecare an, a plouat de ziua mea sau in preajma ei. Acum cativa ani au fost chiar inundatii. Imi placea mai ales cum bunicii mei imi povesteau in fiecare an lucrul asta. Am facut Scoala Generala nr. 120, care se afla langa casa memoriala a lui Tudor Arghezi, de unde furam cirese si ne fugareau paznicii pana la “sosea”. In clasa a sasea m-am lasat de invatatura (n-am mai luat premiul I) si m-am apucat de fumat. Apoi am facut Liceul Teoretic “Ion Creanga”, unde promiteam mult, dar viata mondena m-a acaparat. Din liceu am invatat cum rezista organismul uman la diverse abuzuri, de Cola, tutun, saptamani nedormite, depresii adolescentine si cum manualele alternative zapacesc mintile tinere. Am inceput sa practic si un soi de teatru, denumit Forum. Era bazat pe improvizatie. Se lucra ceva si, la un moment dat, cineva spunea stop si putea inlocui unul dintre personaje sau putea da o noua directie scenei. A fost extrem de amuzant si mai ales pentru k profa de romana folosea tehnica asta aplicata pe diversele romane, poezii sau povestiri pe care ni le preda la ore. Am crezut k asta inseamna sa faci actorie si mi s-a parut interesant si asa m-am decis sa las facultatea de psihologie sau ce alte planuri mai aveam eu pentru mine si sa dau la U.N.A.T.C. Evident, nu stiam nimic despre actorie si facultatea m-a mirat continuu, dar m-am adaptat la regulile mai mult sau mai putin stupide ale “meseriei” asteia. De exemplu, ma enerva la culme sa tot repet. Pentru ce tot repetam atata?? Nu puteam sa inteleg initial care era scopul, pt. k eu, cand eram mai mica, credeam k fiecare spectacol e altfel, nu ies doua editii la fel. Ei bine, m-am inselat. : ) TREBUIE sa iasa cam la fel. Hi, hi… Ce nu mai intelegeam eu era de ce unora li se potrivesc anumite roluri si altii n-au voie nici sa le incerce…. Inca nu inteleg asta… Ei… Dar astea sunt micile detalii care-mi fac existenta mai picanta. Primul meu spectacol a fost unul de coregrafie, pe scena Casandrei. Doamne, ce emotii si ce experienta ciudata!! Tremura costumul pe mine si era sa uit coregrafia. La fel de intens a fost si primul spectacol de teatru in care am jucat, la Foarte Mic, in cadrul Tanga Project: Cele mai bune sfaturi, regia David Schwartz si, mai tarziu Farmexperta, regia Miruna Dinu. Cu muulta energie. Mi-a placut ca am mers cu Tanga Project in Sibiu, la Festivalul International de Teatru, am jucat si la Teatrul Masca, apoi in cadrul FestCo, tinut la Teatrul de Comedie. Eram multi si ne-am simtit tare bine. Asta vara au urmat performance-ul Let’s Food, la gradina Capitol, un cinema abandonat si darapanat, unde am pus o masa mare si ne-am improvizat organizat, cum imi place mie… si spectacolul Rape, regia Vera Ion, la GreenHours, la care am muncit mult si cu spor. A fost o experienta cu adevarat profesionista pentru mine. A trecut un an de cand nu l-am mai jucat si tot il stiu in cel mai mic detaliu. A urmat la Casandra spectacolul Oameni si soareci, regia Ion Cojar, de la care as fi vrut sa fie mai bine lucrat. Si mai mult. Si primele mele aparitii pe micul ecran, in doua reclame. Ma enerveaza ca nu am acumulat mai multa experienta in fata camerei, dar e destul timp si pentru asta… Ce-mi place e ca am incercat tot felul de lucruri, de la promotii penibile prin marile supermarketuri bucurestene, piese mai dificile la cursurile de actorie si regie teatru ori coregrafie, am lucrat in multe feluri si abia astept sa mai tot lucrez. Ce e foarte urat la “meseria” asta e perioada ACEEA cand nu ai niciun proiect si stai acasa. Si stai si stai si pe urma vin 3 deodata (altfel nu se poate) si simti ca faci si tu ceva pe lume. Desigur, te enervezi ca ai 3 proiecte deodata si nu ai timp nici sa te opresti sa te uiti la luna doua minute. Dar asta e. Imi pare bine sa vad acum dupa ce am recitit cv-ul meu rezumat k am invatat ceva din scoala. Bine ca se termina.