luni, 18 iunie 2007

"Tavaliti in mustar si singe" de Mihaela Michailov; in SUPLIMENTUL DE CULTURA


Tavaliti in mustar si singe
Mihaela Michailov


Ia aripioarele de pui de la Kentucky Fried Chicken si le calca in picioare. Stoarce ketchup-ul pe fata unor obsedati hiperconsumisti, vulnerabilizati de propria lor neputinta de a iesi din vertijul saturatiei. Rodrigo Garcia scrie textele spectacolelor pe care le concepe, violent brute si poetice, si-si alege actorii in functie de afinitati ideologice. A lucrat in publicitate cite 16 ore pe zi si si-a finantat la inceput productiile.

A facut praf structura conventionala a textului teatral si a dramatizat inteligent sloganuri publicitare si brand-uri.

Regizoarea Ioana Paun (a absolvit anul acesta UNATC-ul, MADE IN CHINA fiind examenul ei de licenta) merge pina la capatul experientei delirant consumiste propuse de Garcia. Trei sint operatiile textuale esentiale la care recurge Ioana Paun: concentrarea structurii dramatice a argentinianului anarhic, adaptarea ei la contextul reclamelor romanesti si gasirea corelativului vizual perfect pentru scriitura conflictual monologala a lui Rodrigo Garcia. Dramaturgul merge in adincimea unui trash expresionism consumist pe care il poetizeaza.

Ioana Paun a inteles exact miza si salturile textului lui Garcia, Agamemnon, flagelul produselor care-ti minjesc corpul si-ti rod neuronii si "poezia scurta" a momentelor cind, cu cei mai inocenti ochi, privesti un pepene inainte sa infuleci din el ca un nebun. Nevrotica psihologie a consumatorilor imbuibati de alimente si dependenti de tot felul de pungi, borcane si caserole e exploatata din plin. Isteria e marca unui spectacol care pompeaza la greu ambalaje si continuturi.

Ioana Paun propune un teatru murdar, mirositor, unsuros, lipicios, in spiritul esteticii terciului in care se transforma produsele rulate pe banda si in spiritul gindirii lui Rodrigo Garcia. In MADE IN CHINA sintem tavaliti in mustar dupa care sintem trasi de urechi ca sa putem auzi greierii. Reziduurile devin substanta unui spectacol care teatralizeaza manevrele irezistibile ale produselor omniprezente.

MADE IN CHINA este distopia exceselor. Excesul muncii habotnice la un job care-ti mutileaza creierul, excesul cumparaturilor si fericirea de a-ti privi cosul plin de lucruri total inutile, excesul violentei cu care iti potolesti familia turbata ca nu gaseste printre snacks-uri si perii detergent si baterii sint nodurile tari ale unei lumi robotizate, captate de Ioana Paun in tot ce are ea mai aiuritor. Anesteziate psihic si in acelasi timp hiperactive, personajele sint permanent in virtej si in deriva. Maimutoi care rinjesc si digera non-stop tot ce li se livreaza, tembelizati de rotisorul consumist din jur si cumplit de alienati. Actorii alesi de Ioana Paun merg excelent pe mina marcilor inregistrate si a propunerilor din aceasta montare care-ti intoarce stomacul pe dos.

Un cosmar-cros al familiei supermarket-izate

Universul din MADE IN CHINA e bucatica rupta din cartea lui Gilles Lipovetsky, Fericirea paradoxala (Polirom, Iasi, 2007): "A trecut vremea cumpararii nevinovate si lipsite de griji: iata-ne ajunsi in stadiul reflexiv al consumului erijat in problema, in obiect al indoielii si al interogatiei".

Dilemele alegerii produselor sint personalizate de Alexandru Fifea printr-un joc mimic foarte expresiv. Fifea e un actor-coarda care sare de la homosexualul cool si fragilizat din Fotografii explicite (Studioul Casandra, regia Miruna Dinu), la drogatul care traieste din plin si bea pina nu mai stie de el in Monged (Studioul Casandra, regia Vera Ion), pina la tatal asaltat de ce are de facut intr-un ritm dement, in MADE IN CHINA. Torentul de produse din text e vizualizat sub forma deversarii de pungi, sticle si cutii, care induc permanent tirania dependentei de marca, de marfa, de masca a unui bine ingurgitat haotic.

Spectacolul Ioanei Paun propune un cosmar-cros al familiei supermarket-izate. Sotul tasteaza tacanitor intr-o corporatie in care orice miscare este monitorizata. Fiecare clipa – regizoarea alege sa prelungeasca inspirat acest moment – e o terifianta conectare: la calculator, la telefon, la pauzele in care mintea iti e tot in priza job-ului. Sotia se uita la telenovele si-si asteapta sotul de la magazin, copilul e spalat pe creieri de jocuri. Acasa incepe bataia cu produse, care se termina intr-o baie de singe: sotia si copilul sint tiriti in mustar si pumni pina cind ai senzatia ca din propriile lor corpuri tisnesc produse, pina cind pielea lor miroase sufocant ca un container plin ochi.

Fara nici o mila – si aici e remarcabila forta de a nu mima nici o secunda acest teatru fizic extrem –, corpurile devin guri de scurgere. Toata familia se urca in masina si se opreste mecanic in diverse locuri, care traseaza halucinant drumul spre marele nicaieri: fast-food, cinematograf, stadion. Si, in final, citeva secunde in aer liber, care se sfirsesc cu o... Veti vedea!

Teatrul Desant
MADE IN CHINA, dupa o piesa de Rodrigo Garcia
Regia: Ioana Paun (clasa prof. asoc. Cristian Hadji-Culea si conf. univ. dr. Nicolae Mandea)
Cu: Smaranda Ciceu, Alexandru Fifea, Lari Georgescu, Cristina Gavrus, Lala Misoniki
Multimedia: Maria Draghici






joi, 14 iunie 2007

"Marea crapelnita" de Ionut Sociu; in BANII NOSTRI






MAREA CRAPELNITA
Ionut Sociu

http://www.baniinostri.ro/bugete/index.php?ContentID=177


In urma cu zece ani, un asemenea spectacol ar fi fost lipsit de miza si chiar ofensator pentru publicul autohton. Pe cine ar fi speriat in acei ani o poveste despre o familie care se distruge din cauza consumului excesiv de mancare si bautura?! Era hipermarketurilor nu incepuse si cuvantul "consumerism" era la fel de exotic ca si conceptul de "politically correct"


Masa in familie

Intre timp, lucrurile s-au schimbat si Romania anului 2007 arata altfel. De aceea, "Made in China", o adaptare libera dupa un text de Rodrigo Garcia (rebelul dramaturgiei spaniole), e ca un fel de oglinda concava ce reflecta realitatea intr-o maniera exagerat de deformata. Lucrurile se intampla aici ca-n "Marea crapelnita", controversatul film al lui Marco Ferreri: se mananca si se bea pana la epuizare. Tatal se intoarce acasa si-si indoape familia cu cantitati masive de alimente. Apoi ies in oras si nu fac altceva decat sa manance. Din cauza toxinelor, incep sa fie agresivi. Tatal (Alex Fifea) devine un fel de Hannibal Lecter si spectacolul capata datele unui thriller sangeros. Scena finala este, insa, una blanda: se aud greieri tristi, familia infuleca (porceste, cum altfel) pepeni si doua stropitori de la Brico Store ii invaluie intr-o ploaie apolinica.


Un spectacol plin de calorii

"Made in China" poate fi catalogat drept un protest sau doar semnal de alarma, dar mai important decat mesajul sau global, este forma sa scenica. Nimic naturalist in acest performance. Spatiul este exploatat excelent, iar scenele au un dinamism nebun, in ciuda faptului ca miscarile sunt extrem de restrictive. La acest ritm contribuie mult si jocul mecanicizant al actorilor (Smaranda Ciceu, Alexandru Fifea, Lari Giorgescu, Cristina Gavrus, Lala Misosniki). Muzica si efectele multimedia (Maria Draghici) creeaza atmosfera unei lumi alienate inundata de frisca, snacksuri si hamburgeri. Spectacolul este plin de calorii, musteste de energie si umor, desi uneori cade in capcana unor clisee usor agresive. (Scenele de duel publicitar dintre Coca Cola si Pepsi sunt ilustrative in acest sens). Oricum, "Made in China" merita vazut fie si doar pentru faptul ca dureaza mai putin decat o coada la supermarket. Indicat ar fi pentru spectatori sa nu se aseze in primul rand, pentru ca uneori actorilor le cam sare mustarul (la propriu), ceea ce creeaza o usoara panica in sala. Nici ca se putea un spatiu mai potrivit pentru acest spectacol decat Desant: teatrul se afla in plina strada, intre magazine doldora de mancare si in vecinatatea victimelor maladiei consumeriste. Prin aceasta pozitionare, anexarea si integrarea realitatii in teatru devine o simpla formalitate.




luni, 11 iunie 2007

Teatrul miroase a muştar, pufuleţi şi ketchup



„Made in China", o piesă recomandată doar spectatorilor cu stomacul tare
26 mai 2007
DAN BOICEA



Fericirea se vinde la supermarket. Carbogazoasele, chipsurile, pufuleţii şi floricelele de porumb sunt noile droguri ale societăţii. În spectacolul "Made in China", de la Teatrul Desant, alimentele sunt personaje principale. O familie obişnuită: soţ, soţie şi copil îşi "salvează" existenţa prin consum, lăsându-se dominată de propriile pofte nemăsurate.

Lumea imaginată de textul lui Rodrigo Garcia nu-i lasă sufletului spaţiu de respiraţie. Sentimentele cedează în faţa consumului. Cei trei nu mai au timp să-şi vorbească pentru că au gura mereu plină cu gustări de care nu au nevoie. O sufocantă parodie, pusă în scenă de regizoarea Ioana Păun, care foloseşte abil un întreg ghiveci de alimente, pentru a şoca.

Scenă sub asediul muştarului
În spaţiul strâmt de la parterul unui bloc, unde se desfăşoară spectacolul Teatrului Desant, se dezlănţuie un adevărat atac culinar, care îi lasă total dezarmaţi pe spectatorii din primele rânduri.
Evenimentele unei zile obişnuite îl înnebunesc pe soţ: telefoanele şi răspunsurile şablon de la serviciu, regulile mult prea stricte ale firmei, superofertele înşelătoare de la magazinul universal, traficul sugrumat. Deja surescitat, bărbatul îşi surprinde soţia împietrită cu ochii la telenovele şi fiul afundat în lumea virtuală a jocurilor video. Le atrage atenţia în clipa în care îşi afundă mâinile goale în borcanele cu muştar cumpărate. Speră să găsească etichete bănoase. Eşec. Nu va fi miliardar, aşa cum i s-a promis în reclame. Aflată la îndemâna răzbunării sale, frustratul îşi loveşte nevasta cu un tub de ketchup. Produsul sare în toate părţile, amestecându-se pe scenă cu muştarul. Isterizat, varsă pe jos, la picioarele publicului atacat de mirosuri, încă două sticle de suc, câteva pungi de chipsuri, pufuleţi cu un înţepător miros de brânză şi doi pepeni verzi. De ce? Pentru că euforia consumismului abrutizează şi bestializează destine.

Oamenii cred că surogatele sunt, de fapt, definiţia însăşi a fericirii.
Dacă ajungeţi la acest spectacol, luaţi-vă locuri cât mai în spate.

marți, 15 mai 2007

Despre echipa - IOANA PAUN






IOANA PAUN are 22 de ani si este studenta in anul IV la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L.Caragiale” Bucuresti, Sectia Regie Teatru.
.
Este co-initiatoarea grupului tangaProject, alaturi de alti patru colegi de facultate - Vera Ion, Miruna Dinu, David Schwartz, Bogdan Georgescu;
.
in cadrul tangaProject a regizat spectacolul Coborati de Selma Dragos, unul dintre spectacolele proiectului 1 spectacol. 4 dramaturgi. 4 regizori. care a fost jucat in perioada noiembrie 2005 - mai 2006 la Platoul Experimental din UNATC, la Teatrul Foarte Mic, la Teatrul de Comedie, la Teatrul Masca si in cadrul Festivalului International de Teatru de la Sibiu;
.
a co-regizat alaturi de David Schwartz spectacolul experiment Let’s food! la Gradina Cinema Capitol, spectacol co-produs in colaborare cu Fundatia “Teatrul Fara Frontiere”;
.
a participat ca regizor la evenimentul Rahova NonStop – spectacol in 25 de ore, in octombrie 2006 si la atelierul de documentare tinut in perioada dinaintea evenimentului;
.
in martie 2006 a participat la Festivalul International de Dramaturgie Contemporana (F.I.N.D.) de la Berlin, gazduit de Teatrul Schaubuehne, in cadrul caruia a colaborat cu artisti din Germania si Bulgaria pentru realizarea unui spectacol bazat pe documentarea realizata in fiecare din cele trei tari;
.
a participat si organizat in cadrul tangaProject doua workshop-uri: primul, Life of objects, in mai 2006, tinut de compania olandeza Warner & Consorten iar al doilea in august 2006, organizat la Bistrita, atelier de biomecanica tinut de actorul elvetian This Maag;
.
in primavara 2006 a inceput impreuna cu Paul Dunca procesul de documentare comunitara axat pe locuitorii blocurilor acoperite de bannere, proces care a inclus alaturi de documentare pe teren si un “Story Circle”, dezbatere la care au participat membrii ai comunitatii si tineri artisti;
.
in noiembrie 2006 a realizat si co-produs alaturi de David Schwartz performance-ul Locked, in cadrul proiectului PROTECT, coordonat de Paul Dunca la Teatrul DESANT;
.
acum lucreaza in cadrul Ofensivei Generozitatii la proiectul Construieste-ti comunitatea - proiect de arta comunitara care are loc in zona Rahova-Uranus.

Despre echipa - MARIA DRAGHICI





MARIA DRAGHICI are 29 de ani si lucreza in mai multe medii de expresie: pictura, fotografie, video si sunet;
.
intre 1999 si 2005, a absolvit, pe rand, Modulul de Pedagogie, Sectia Pictura si Master in Arte Vizuale, la Universitatea Nationala de Arta, Bucuresti;
.
lucrarea Hope&Nostalgy reprezinta prima experienta in organizarea unei arhive si vehicularea materialului document. In acest proiect studiaza diferenta intre felul de a privi, de a fotografia al amatorului si cel profesionist, precum si in ce masura fotografia de amator poate detine in ea insasi valoare de document.
.
Workshop-ul Bucharest Collage: Postmodernism and the Paris Of The East, condus de Sabine BITTER si Helmut WEBER, in colaborare cu U.N.A. si Institutul de Arhitectura Ion Mincu, reprezinta prima experienta personala de investigatie urbana orientata, folosind ca tehnica de lucru fotografia si colajul fotografic;
.
colaborarea cu teatrul a urmat firesc acestei deschideri de utilizare a mai multor medii de expresie. A colaborat cu regizoarea Gianina Carbunariu, ca artist multimedia, in spectacolul madybaby.edu.
.
A urmat apoi colaborarea cu acelasi regizor in spectacolul Terorism, semnand de asta data scenografia, conceptul multimedia si costumele;
.
a participat la workshop-ul Training for Trainers, condus de Roberta Levitow si Nicolae Mandea, Bistrita 2005. In cadrul acestui atelier a deconstruit impreuna cu Gianina Carbunariu relatia regizor/dramaturg/scenograf, pe textul madybaby.edu. In timpul acestui atelier a filmat materialul documentar care sta la baza filmului Training for Trainers, prezentat intr-un atelier desfasurat in La Guardia, New York si in expozitia Spazi Aperti, ICR, Roma;
.
aceasta este si prima colaborare cu trei dintre membrii tangaProject, Miruna Dinu, Bogdan Georgescu, Ioana Paun;
.
in vara anului 2006, a inceput colaborarea cu regizorul Bogdan Georgescu, in proiectul MOCAPartY la Teatrul DESANT lucrand impreuna la realizarea spectacolului XXX Cartoons. In cadrul acestui proiect a aprofundat observatia si investigatia de tip urban, inregistrand in format audio-video, locatii, scene, subiecti si implicarea acestora in viata de zi cu zi a orasului. Materialul filmat a fost utilizat in realizarea scenografiei- instalatie din proiect (3- channel video work);
.
acestor prime colaborari cu membrii tangaProject, ii urmeaza experienta Rahova Nonstop, spectacol in 25 de ore, si realizarea filmului-document Rahova Nonsop, prezentat la Galeria Noua, in cadrul expozitiei de/re/constructii;
.
inregistrarilor video folosite in performance-ul XXX Cartoons, le-a urmat seria de fotografie urbana About Time, proiect premiat in selectia nationala a Premiului Henkel pentru fotografie, expus la Galeria Noua, Bucuresti si in cadrul expozitiei internationale, Kulture Kontact, Viena, in septembrie - noiembrie 2006;
.
din luna august pana in noiembrie 2006, a participat la proiectul Harta Sensibila, alaturi de Bogdan Georgescu, Irina Gadiuta si Gabi Albu. Harta Sensibila este un proiect de documentare artistica si intrventie sociala in zona Rahova-Uranus, Bucuresti 2006. Instalatia audio-video realizata la finalul proiectului prezinta cativa din membrii comunitatii povestindu-si istoriile domestice si construindu-se pe ei insisi ca personaje ale propriilor povestiri si ale realitatilor in care traiesc.
.
Prin lucrul cu echipa proiectului, membrii comunitatii au fost ajutati sa-si observe viata din exterior si sa se perceapa ca eroi ai propriilor povesti, mutand accentul de pe date factuale, pe aspectele sensibile si senzoriale ale povestirii si ale experientelor traite.
.
Materialul video este dispus pe trei ecrane sub forma de instalatie site-specific, urmarind arhitectura parcului (triunghi echilateral). Sunt proiectate concomitent perspective diferite asupra aceluiasi personaj: ecran1-story, ecran2-detalii, ecran3-eveniment real-time;
in urma experintei Harta Sensibila a fost selectionata ca ghid si participant in cadrul atelierului Mapping Areas Rahova-Uranus, coordonat de General Public Agency Londra. In cadrul atelierului s-au realizat patru tipuri de mapare a zonei: d.p.d.v al vietii sociale, istoriei, culturii Pietei de Flori si functiei spatiilor publice, de catre patru echipe interdisciplinare, utilizand noi modalidati de cartografiere si de inregistrare a observatiilor, culturii si locurilor.

Despre echipa - SMARANDA CICEU







Sunt SMARANDA CICEU, am 23 de ani si sunt din Bucuresti. Am facut doi ani de actorie la UNATC, dupa care am plecat cu o bursa de actorie in state in Arkansas pentru un an de zile si apoi m-am intors din nou la facultate si termin anul asta. Hmm, despre mine, practic “debutul” mi l-am facut in State unde am jucat roluri de italianca, columbianca and so on. Fac parte din trupa Improvizati de teatru sport,cu care am spectacole periodic si acest gen de teatru imi place la nebunie. Pe langa actorie, am avut mai multe tentative de slujbe , am lucrat ca salvamar in Spania si intr-un atelier de tamplarie in America. Incerc din rasputeri sa imi scriu un cv serios dar nu iese. O sa trec la chestii care imi plac. Hmm, iubesc sa calatoresc si cea mai mare posesie a mea e Ipodul. Si mancarea. Cu Ioana lucrez pentru a doua oara, prima data fiind la proiectul Rahova Non Stop. La Casandra apar in spectacolul Teatru Sport. Aaa, si am supravietuit unei facultati de teatru fiind raraita.mda.




Despre echipa - ALEX FIFEA


Despre echipa - LARI GIORGESCU



Lari Cosmin Giorgescu, s-a nascut in Craiova pe 28 noiembrie si are 21 de ani. Este student in anul II la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica “I.L. Caragiale” din Bucuresti, Sectia Actorie.

a fost membru al Clubului de Teatru “Noriy” din Craiova, membru al trupei de umor vizual “9 Fix” din Craiova, colaborator la emisiunile de tineret si divertisment a televiziunilor locale din Craiova;

A lucrat in proiectul TangaProject; a fost membru in“Tupa de Spectatori Ambulanti” - proiect infiintat in UNATC;

Pe langa alte abilitati, cele pe care le practica cu un grad foarte ridicat de placere sunt: fotbalul (Lari e membru al clubului sportiv F.C. Universitatea Craiova), dansurile de societate, coregrafia, elementele de acrobatie, jongleria.

Despre echipa - CRISTINA GAVRUS





M-am nascut in Bucuresti, in 1984, intr-o zi ploioasa de aprilie. De atunci, aproape in fiecare an, a plouat de ziua mea sau in preajma ei. Acum cativa ani au fost chiar inundatii. Imi placea mai ales cum bunicii mei imi povesteau in fiecare an lucrul asta. Am facut Scoala Generala nr. 120, care se afla langa casa memoriala a lui Tudor Arghezi, de unde furam cirese si ne fugareau paznicii pana la “sosea”. In clasa a sasea m-am lasat de invatatura (n-am mai luat premiul I) si m-am apucat de fumat. Apoi am facut Liceul Teoretic “Ion Creanga”, unde promiteam mult, dar viata mondena m-a acaparat. Din liceu am invatat cum rezista organismul uman la diverse abuzuri, de Cola, tutun, saptamani nedormite, depresii adolescentine si cum manualele alternative zapacesc mintile tinere. Am inceput sa practic si un soi de teatru, denumit Forum. Era bazat pe improvizatie. Se lucra ceva si, la un moment dat, cineva spunea stop si putea inlocui unul dintre personaje sau putea da o noua directie scenei. A fost extrem de amuzant si mai ales pentru k profa de romana folosea tehnica asta aplicata pe diversele romane, poezii sau povestiri pe care ni le preda la ore. Am crezut k asta inseamna sa faci actorie si mi s-a parut interesant si asa m-am decis sa las facultatea de psihologie sau ce alte planuri mai aveam eu pentru mine si sa dau la U.N.A.T.C. Evident, nu stiam nimic despre actorie si facultatea m-a mirat continuu, dar m-am adaptat la regulile mai mult sau mai putin stupide ale “meseriei” asteia. De exemplu, ma enerva la culme sa tot repet. Pentru ce tot repetam atata?? Nu puteam sa inteleg initial care era scopul, pt. k eu, cand eram mai mica, credeam k fiecare spectacol e altfel, nu ies doua editii la fel. Ei bine, m-am inselat. : ) TREBUIE sa iasa cam la fel. Hi, hi… Ce nu mai intelegeam eu era de ce unora li se potrivesc anumite roluri si altii n-au voie nici sa le incerce…. Inca nu inteleg asta… Ei… Dar astea sunt micile detalii care-mi fac existenta mai picanta. Primul meu spectacol a fost unul de coregrafie, pe scena Casandrei. Doamne, ce emotii si ce experienta ciudata!! Tremura costumul pe mine si era sa uit coregrafia. La fel de intens a fost si primul spectacol de teatru in care am jucat, la Foarte Mic, in cadrul Tanga Project: Cele mai bune sfaturi, regia David Schwartz si, mai tarziu Farmexperta, regia Miruna Dinu. Cu muulta energie. Mi-a placut ca am mers cu Tanga Project in Sibiu, la Festivalul International de Teatru, am jucat si la Teatrul Masca, apoi in cadrul FestCo, tinut la Teatrul de Comedie. Eram multi si ne-am simtit tare bine. Asta vara au urmat performance-ul Let’s Food, la gradina Capitol, un cinema abandonat si darapanat, unde am pus o masa mare si ne-am improvizat organizat, cum imi place mie… si spectacolul Rape, regia Vera Ion, la GreenHours, la care am muncit mult si cu spor. A fost o experienta cu adevarat profesionista pentru mine. A trecut un an de cand nu l-am mai jucat si tot il stiu in cel mai mic detaliu. A urmat la Casandra spectacolul Oameni si soareci, regia Ion Cojar, de la care as fi vrut sa fie mai bine lucrat. Si mai mult. Si primele mele aparitii pe micul ecran, in doua reclame. Ma enerveaza ca nu am acumulat mai multa experienta in fata camerei, dar e destul timp si pentru asta… Ce-mi place e ca am incercat tot felul de lucruri, de la promotii penibile prin marile supermarketuri bucurestene, piese mai dificile la cursurile de actorie si regie teatru ori coregrafie, am lucrat in multe feluri si abia astept sa mai tot lucrez. Ce e foarte urat la “meseria” asta e perioada ACEEA cand nu ai niciun proiect si stai acasa. Si stai si stai si pe urma vin 3 deodata (altfel nu se poate) si simti ca faci si tu ceva pe lume. Desigur, te enervezi ca ai 3 proiecte deodata si nu ai timp nici sa te opresti sa te uiti la luna doua minute. Dar asta e. Imi pare bine sa vad acum dupa ce am recitit cv-ul meu rezumat k am invatat ceva din scoala. Bine ca se termina.

Despre echipa - LALA MISOSNIKI


MADE IN CHINA - un spectacol de Ioana PAUN, la Teatrul DESANT





Intri in supermarket si te izbesc sute de rafturi, tone de mancare, culori, produse, mii de produse, mirosuri, gusturi, ambalaje, carucioare, oameni, agitatie. Incepi sa pui in cos, la inceput alegi, citesti ce scrie pe etichete, dar vrei mai mult si mai mult si te-apuci sa indesi cu zambetul pe buze. Ajungi la casa. Platesti. Si acasa realizezi ca de fapt nu ai cumparat nimic.

MADE IN CHINA vorbeste despre o lume care consuma pana crapa, fara discernamant si fara scop.

Este o zi din viata unei familii, privita prin perspectiva multimii de obiecte pe care le folosesc. De cand se trezesc si merg la birou si apoi la cumparaturi, pana cand se bat si apoi ies fericiti in oras, intrand in fiecare restaurant si cinematograf care le iese in cale, blocati intr-un ‘traffic jam’, si ajungand in final intr-o padure.

Este o familie care nu stie sa spuna NU, care inghite tot ce-i iese in cale, de la produse de slabit la jocuri pe calculator, promotii la chipsuri, BigMac-uri, filme 3D, zeci de litri de suc, de mustar sau de ketchup. Totul este in exces, si cumparaturile pe care le fac, si orele petrecute la birou in fata calculatorului, si sangele care curge din ei cand se bat, si locurile in care ies ca sa se distreze, si zgomotele pe care le aud, si reclamele pe care le vad.

Cat rezisti pana sa te sufoci?

Ioana PAUN










































































Intri in supermarket si te izbesc sute de rafturi, tone de mancare, culori, produse, mii de produse, mirosuri, gusturi, ambalaje, carucioare, oameni, agitatie. Incepi sa pui in cos, la inceput alegi, citesti ce scrie pe etichete, dar vrei mai mult si mai mult si te-apuci sa indesi cu zambetul pe buze. Ajungi la casa. Platesti. Si acasa realizezi ca de fapt nu ai cumparat nimic.


MADE IN CHINA vorbeste despre o lume care consuma pana crapa, fara discernamant si fara scop.


Este o zi din viata unei familii, privita prin perspectiva multimii de obiecte pe care le folosesc. De cand se trezesc si merg la birou si apoi la cumparaturi, pana cand se bat si apoi ies fericiti in oras, intrand in fiecare restaurant si cinematograf care le iese in cale, blocati intr-un ‘traffic jam’, si ajungand in final intr-o padure.


Este o familie care nu stie sa spuna NU, care inghite tot ce-i iese in cale, de la produse de slabit la jocuri pe calculator, promotii la chipsuri, BigMac-uri, filme 3D, zeci de litri de suc, de mustar sau de ketchup. Totul este in exces, si cumparaturile pe care le fac, si orele petrecute la birou in fata calculatorului, si sangele care curge din ei cand se bat, si locurile in care ies ca sa se distreze, si zgomotele pe care le aud, si reclamele pe care le vad.


Cat rezisti pana sa te sufoci?


Ioana PAUN






MADE IN CHINA

Teatrul Desant

Asociatia Persona

ROMTELECOM [sponsor fondator al Teatrului Desant]

- PREMIERA -

MADE IN CHINA. la Teatrul DESANT.

Teatrul DESANT anunta premiera spectacolului MADE IN CHINA, adaptare libera dupa un text a lui Rodrigo Garcia. Un spectacol de IOANA PAUN, la a carui premiera va invitam miercuri, 23 mai, ora 20.00, la sediul Teatrului DESANT din bulevardul Ion Mihalache 123.

.

.

Ioana Paun a colaborat pentru acest spectacol cu actorii Smaranda Ciceu, Alexandru Fifea, Lari Giorgescu, Cristina Gavrus, Lala Misosniki.

Maria Draghici semneaza partea multimedia a spectacolului.

.

.

MADE IN CHINA vorbeste despre o lume care consuma pana crapa, fara discernamant si fara scop.

.

.

Intri in supermarket si te izbesc sute de rafturi, tone de mancare, culori, produse, mii de produse, mirosuri, gusturi, ambalaje, carucioare, oameni, agitatie. Incepi sa pui in cos, la inceput alegi, citesti ce scrie pe etichete, dar vrei mai mult si mai mult si te-apuci sa indesi cu zambetul pe buze. Ajungi la casa. Platesti. Si acasa realizezi ca de fapt nu ai cumparat nimic. Cat rezisti pana sa te sufoci?

Ioana PAUN

.

.

.

Inedit pentru peisajul teatral din Bucuresti, spectacolul are programate o serie de 15 reprezentatii in decursul unei luni de zile, intre 23 mai - 23 iunie, primele 5 fiind programate pentru 23, 25, 27, 30 mai, ora 20.00.

.

.

Rezervarile se pot face face telefonic, la numarul 021.317.27.58, sau prin e-mail, la adresa contact@persona.com.ro. Pretul unui bilet este de 10 RON.

.

.

.

.

Partenerii media ai Teatrului DESANT sunt: 24 FUN, Observatorul Cultural, Time Out Bucuresti, www.onlinegallery.ro, www.alternativ.ro, www.feeder.ro, www.port.ro, www.liternet.ro.

.

.

.

.

.

.

.

.

Asociatia Persona administreaza din august 2005 Teatrul independent Desant,

intr-un spatiu oferit de compania Romtelecom, partener al asociatiei.

Deschiderea teatrului, in august 2005, finalizeaza trei ani de cautari ale asociatiei,

care a intreprins - inca de la infiintarea sa din februarie 2002 -

demersuri pentru a identifica o locatie proprie.

.

.

Teatrul Desant functioneaza in Bd. Ion Mihalache nr. 123

(la intersectia dintre Bd. Ion Mihalache - strada Turda).

Bianca BOITAN

PR Coordinator

Teatrul DESANT

Asociatia pentru Educatie Creativa PERSONA

tel/fax: 0040 21 317 2758

mobil: 0040 745 071 119

biancaboitan@persona.com.ro

bianca.boitan@yahoo.com

www.persona.com.ro

www.persona.com.ro