"Tavaliti in mustar si singe" de Mihaela Michailov; in SUPLIMENTUL DE CULTURA

Tavaliti in mustar si singe

Mihaela Michailov

http://www.supliment.polirom.ro/article.aspx?article=1889

Ia aripioarele de pui de la Kentucky Fried Chicken si le calca in picioare. Stoarce ketchup-ul pe fata unor obsedati hiperconsumisti, vulnerabilizati de propria lor neputinta de a iesi din vertijul saturatiei. Rodrigo Garcia scrie textele spectacolelor pe care le concepe, violent brute si poetice, si-si alege actorii in functie de afinitati ideologice. A lucrat in publicitate cite 16 ore pe zi si si-a finantat la inceput productiile.

A facut praf structura conventionala a textului teatral si a dramatizat inteligent sloganuri publicitare si brand-uri.

Regizoarea Ioana Paun (a absolvit anul acesta UNATC-ul, MADE IN CHINA fiind examenul ei de licenta) merge pina la capatul experientei delirant consumiste propuse de Garcia. Trei sint operatiile textuale esentiale la care recurge Ioana Paun: concentrarea structurii dramatice a argentinianului anarhic, adaptarea ei la contextul reclamelor romanesti si gasirea corelativului vizual perfect pentru scriitura conflictual monologala a lui Rodrigo Garcia. Dramaturgul merge in adincimea unui trash expresionism consumist pe care il poetizeaza.

Ioana Paun a inteles exact miza si salturile textului lui Garcia, Agamemnon, flagelul produselor care-ti minjesc corpul si-ti rod neuronii si "poezia scurta" a momentelor cind, cu cei mai inocenti ochi, privesti un pepene inainte sa infuleci din el ca un nebun. Nevrotica psihologie a consumatorilor imbuibati de alimente si dependenti de tot felul de pungi, borcane si caserole e exploatata din plin. Isteria e marca unui spectacol care pompeaza la greu ambalaje si continuturi.

Ioana Paun propune un teatru murdar, mirositor, unsuros, lipicios, in spiritul esteticii terciului in care se transforma produsele rulate pe banda si in spiritul gindirii lui Rodrigo Garcia. In MADE IN CHINA sintem tavaliti in mustar dupa care sintem trasi de urechi ca sa putem auzi greierii. Reziduurile devin substanta unui spectacol care teatralizeaza manevrele irezistibile ale produselor omniprezente.

MADE IN CHINA este distopia exceselor. Excesul muncii habotnice la un job care-ti mutileaza creierul, excesul cumparaturilor si fericirea de a-ti privi cosul plin de lucruri total inutile, excesul violentei cu care iti potolesti familia turbata ca nu gaseste printre snacks-uri si perii detergent si baterii sint nodurile tari ale unei lumi robotizate, captate de Ioana Paun in tot ce are ea mai aiuritor. Anesteziate psihic si in acelasi timp hiperactive, personajele sint permanent in virtej si in deriva. Maimutoi care rinjesc si digera non-stop tot ce li se livreaza, tembelizati de rotisorul consumist din jur si cumplit de alienati. Actorii alesi de Ioana Paun merg excelent pe mina marcilor inregistrate si a propunerilor din aceasta montare care-ti intoarce stomacul pe dos.

Un cosmar-cros al familiei supermarket-izate

Universul din MADE IN CHINA e bucatica rupta din cartea lui Gilles Lipovetsky, Fericirea paradoxala (Polirom, Iasi, 2007): "A trecut vremea cumpararii nevinovate si lipsite de griji: iata-ne ajunsi in stadiul reflexiv al consumului erijat in problema, in obiect al indoielii si al interogatiei".

Dilemele alegerii produselor sint personalizate de Alexandru Fifea printr-un joc mimic foarte expresiv. Fifea e un actor-coarda care sare de la homosexualul cool si fragilizat din Fotografii explicite (Studioul Casandra, regia Miruna Dinu), la drogatul care traieste din plin si bea pina nu mai stie de el in Monged (Studioul Casandra, regia Vera Ion), pina la tatal asaltat de ce are de facut intr-un ritm dement, in MADE IN CHINA. Torentul de produse din text e vizualizat sub forma deversarii de pungi, sticle si cutii, care induc permanent tirania dependentei de marca, de marfa, de masca a unui bine ingurgitat haotic.

Spectacolul Ioanei Paun propune un cosmar-cros al familiei supermarket-izate. Sotul tasteaza tacanitor intr-o corporatie in care orice miscare este monitorizata. Fiecare clipa – regizoarea alege sa prelungeasca inspirat acest moment – e o terifianta conectare: la calculator, la telefon, la pauzele in care mintea iti e tot in priza job-ului. Sotia se uita la telenovele si-si asteapta sotul de la magazin, copilul e spalat pe creieri de jocuri. Acasa incepe bataia cu produse, care se termina intr-o baie de singe: sotia si copilul sint tiriti in mustar si pumni pina cind ai senzatia ca din propriile lor corpuri tisnesc produse, pina cind pielea lor miroase sufocant ca un container plin ochi.

Fara nici o mila – si aici e remarcabila forta de a nu mima nici o secunda acest teatru fizic extrem –, corpurile devin guri de scurgere. Toata familia se urca in masina si se opreste mecanic in diverse locuri, care traseaza halucinant drumul spre marele nicaieri: fast-food, cinematograf, stadion. Si, in final, citeva secunde in aer liber, care se sfirsesc cu o... Veti vedea!

Teatrul Desant

MADE IN CHINA, dupa o piesa de Rodrigo Garcia

Regia: Ioana Paun (clasa prof. asoc. Cristian Hadji-Culea si conf. univ. dr. Nicolae Mandea)

Cu: Smaranda Ciceu, Alexandru Fifea, Lari Georgescu, Cristina Gavrus, Lala Misoniki

Multimedia: Maria Draghici

"Marea crapelnita" de Ionut Sociu; in BANII NOSTRI

MAREA CRAPELNITA
Ionut Sociu

http://www.baniinostri.ro/bugete/index.php?ContentID=177

In urma cu zece ani, un asemenea spectacol ar fi fost lipsit de miza si chiar ofensator pentru publicul autohton. Pe cine ar fi speriat in acei ani o poveste despre o familie care se distruge din cauza consumului excesiv de mancare si bautura?! Era hipermarketurilor nu incepuse si cuvantul "consumerism" era la fel de exotic ca si conceptul de "politically correct"

Masa in familie

Intre timp, lucrurile s-au schimbat si Romania anului 2007 arata altfel. De aceea, "Made in China", o adaptare libera dupa un text de Rodrigo Garcia (rebelul dramaturgiei spaniole), e ca un fel de oglinda concava ce reflecta realitatea intr-o maniera exagerat de deformata. Lucrurile se intampla aici ca-n "Marea crapelnita", controversatul film al lui Marco Ferreri: se mananca si se bea pana la epuizare. Tatal se intoarce acasa si-si indoape familia cu cantitati masive de alimente. Apoi ies in oras si nu fac altceva decat sa manance. Din cauza toxinelor, incep sa fie agresivi. Tatal (Alex Fifea) devine un fel de Hannibal Lecter si spectacolul capata datele unui thriller sangeros. Scena finala este, insa, una blanda: se aud greieri tristi, familia infuleca (porceste, cum altfel) pepeni si doua stropitori de la Brico Store ii invaluie intr-o ploaie apolinica.

Un spectacol plin de calorii

"Made in China" poate fi catalogat drept un protest sau doar semnal de alarma, dar mai important decat mesajul sau global, este forma sa scenica. Nimic naturalist in acest performance. Spatiul este exploatat excelent, iar scenele au un dinamism nebun, in ciuda faptului ca miscarile sunt extrem de restrictive. La acest ritm contribuie mult si jocul mecanicizant al actorilor (Smaranda Ciceu, Alexandru Fifea, Lari Giorgescu, Cristina Gavrus, Lala Misosniki). Muzica si efectele multimedia (Maria Draghici) creeaza atmosfera unei lumi alienate inundata de frisca, snacksuri si hamburgeri. Spectacolul este plin de calorii, musteste de energie si umor, desi uneori cade in capcana unor clisee usor agresive. (Scenele de duel publicitar dintre Coca Cola si Pepsi sunt ilustrative in acest sens). Oricum, "Made in China" merita vazut fie si doar pentru faptul ca dureaza mai putin decat o coada la supermarket. Indicat ar fi pentru spectatori sa nu se aseze in primul rand, pentru ca uneori actorilor le cam sare mustarul (la propriu), ceea ce creeaza o usoara panica in sala. Nici ca se putea un spatiu mai potrivit pentru acest spectacol decat Desant: teatrul se afla in plina strada, intre magazine doldora de mancare si in vecinatatea victimelor maladiei consumeriste. Prin aceasta pozitionare, anexarea si integrarea realitatii in teatru devine o simpla formalitate.

Teatrul miroase a muştar, pufuleţi şi ketchup

http://www.adevarul.ro/articole/teatrul-miroase-a-mustar-pufuleti-si-ketchup/313482

„Made in China", o piesă recomandată doar spectatorilor cu stomacul tare
26 mai 2007
DAN BOICEA

Fericirea se vinde la supermarket. Carbogazoasele, chipsurile, pufuleţii şi floricelele de porumb sunt noile droguri ale societăţii. În spectacolul "Made in China", de la Teatrul Desant, alimentele sunt personaje principale. O familie obişnuită: soţ, soţie şi copil îşi "salvează" existenţa prin consum, lăsându-se dominată de propriile pofte nemăsurate.

Lumea imaginată de textul lui Rodrigo Garcia nu-i lasă sufletului spaţiu de respiraţie. Sentimentele cedează în faţa consumului. Cei trei nu mai au timp să-şi vorbească pentru că au gura mereu plină cu gustări de care nu au nevoie. O sufocantă parodie, pusă în scenă de regizoarea Ioana Păun, care foloseşte abil un întreg ghiveci de alimente, pentru a şoca.

Scenă sub asediul muştarului
În spaţiul strâmt de la parterul unui bloc, unde se desfăşoară spectacolul Teatrului Desant, se dezlănţuie un adevărat atac culinar, care îi lasă total dezarmaţi pe spectatorii din primele rânduri.

Evenimentele unei zile obişnuite îl înnebunesc pe soţ: telefoanele şi răspunsurile şablon de la serviciu, regulile mult prea stricte ale firmei, superofertele înşelătoare de la magazinul universal, traficul sugrumat. Deja surescitat, bărbatul îşi surprinde soţia împietrită cu ochii la telenovele şi fiul afundat în lumea virtuală a jocurilor video. Le atrage atenţia în clipa în care îşi afundă mâinile goale în borcanele cu muştar cumpărate. Speră să găsească etichete bănoase. Eşec. Nu va fi miliardar, aşa cum i s-a promis în reclame. Aflată la îndemâna răzbunării sale, frustratul îşi loveşte nevasta cu un tub de ketchup. Produsul sare în toate părţile, amestecându-se pe scenă cu muştarul. Isterizat, varsă pe jos, la picioarele publicului atacat de mirosuri, încă două sticle de suc, câteva pungi de chipsuri, pufuleţi cu un înţepător miros de brânză şi doi pepeni verzi. De ce? Pentru că euforia consumismului abrutizează şi bestializează destine.

Oamenii cred că surogatele sunt, de fapt, definiţia însăşi a fericirii.

Dacă ajungeţi la acest spectacol, luaţi-vă locuri cât mai în spate.